Cînd strig la Domnul meu, El mă aude.

Cînd strig la Domnul meu, El mă aude.

Cînd plîng şi toţi în jur m-au părăsit,

Aplec atunci genunchii-n rugăciune,

                                         Sînt fericit!

Cînd sunt rănit şi n-am nici o scăpare,

Cînd totul parcă pare prăpădit,

Atunci îmi vine Domnu’n apărare.

                                         Sînt mîntuit!

Al meu păcat acum nu mă apasă.

Am fost pierdut, dar iată m-a găsit.

Sînt fericit că-n viaţa asta viată,

                                          Am moştenit.

Cînd întristarea rău de tot mă-apasă,

Durerea cînd ‘mi-ncearcă inima,

Eu vin la Domnul care nu mă lasă

                                          Şi El mă mîngîie.

Mi-am pus nădejdea toată-n Domnul meu

Şi cred că totu-i după-a Sa voinţă.

Pe tronul inimii El a urcat că “Eu”,

                                          Sunt nimeni.

Aşa cum sunt un nimeni pe pămînt

Dar pentru El eu sînt copilul Lui,

Şi El e-Acela ce mă face sfînt

                                          Şi liber.

Nu eu trăiesc acum, ci El trăieşte.

Nu merg pe cale eu, ci merge El.

Nu eu muncesc, ci Domnul meu munceşte.

                                          Acesta-I El!

A suferit şi El pe-acest pamînt;

Durere, lacrimi, ură şi batjocuri.

Dar a trecut prin toate, El e sfînt,

                                          Sînt copleşit.

Prin ce doreşti să-ţi aperi cauza?

Prin ce tu crezi că poţi să ai dreptate?

Dar El oricum te iartă şi te-aşteaptă,

                                          Frate …