Am scris ce am simţit, nimic mai mult ...: 01/25/12

Din tot ce vei găsi scris în aceste rînduri alege ceea ce ţi se potriveşte, dar cred că aceleaşi simţăminte şi retrăiri le-ai avut şi tu, cred că şi tu ai trecut prin situaţii similare şi desigur nu ţi-a fost deloc uşor, mă rog la bunul nostru Dumnezeu să te binecuvinteze, ca să poţi trece prin viaţă cu capul sus şi cu demnitate să înfrunţi toate obstacolele care îţi vor apărea în drumul tău spre veşnicie, dar dacă încă nu-L cunoşti pe Acel care ţi-a dat viaţa şi mai apoi a murit pe crucea Golgotei ca să ai speranţă, mă rog ca El să ţi se descopere în dragostea Lui cea mare …

среда, 25 января 2012 г.

Pocăinţa

Pocăinţa

Atunci a fost tăcere mare

Cu inima-mi cînd Dumnezeu lucra

Tot cerul şi-a ţinut suflarea

Aşteptîndu-mi pocăinţa.

Se da o luptă crîncenă

Pentru un om prea păcătos

Luptau duhuri cu îngerii

Lupta Satan, lupta Hristos.

Şi sufletul era zdrobit

Şi rana-adîncă sîngera

Durerea-mi umplea sufletul

Tînjea după iertarea Ta.

În ochi era doar agonie

Şi-o sete-adîncă după Dumnezeu

Satan deja pierdea puterea

Şi tronul din sufletul meu.

04.09.2009, 8:00

Gîndul amintirii

Gîndul amintirii

Acum cînd nu mai simt durerea despărţirii

Cînd tot ce-a fost rămas e în trecut

Din cînd în cînd străpunge bolta amintirii

Cîte un gînd timid, şi-apoi pleacă tăcut.

O perioadă nu se mai arată

Ca peste-un timp să vină înapoi

Pe-acelaşi drum să meargă, să străbată

Aceleaşi amintiri trecute, şi apoi.

Îsi ia cîte ceva şi pleacă

Mă lasă singur iarăşi pentru-un timp

Dar eu aştept şi cred c-o să mai treacă

De multe, multe ori la rînd.

Aştept acele clipe minunate

Cînd tu din nou la mine vei veni

Să mergem împreună, să străbatem

Acele bolţi întinse de-amintiri …

05.01.2010, 23:10

Isus

Isus

Cu crucea pe umăr, cu capul plecat,

Cu faţa murdară de sînge şi colb,

Cu hainele zdrenţe şi trupul brăzdat

Trece prin piaţa cetăţii un om.

El nu vrea nimic, ci doar linişte-n suflet

Şi cu disperare priveşte în jur

Se-agaţă de viaţă şi ultima clipă

Bătătorind pietrele de pe drum.

În jur gălăgie şi-o gloată prea mare

Mulţimea ce moartea Stapînului vrea

Ce rîde şi strigă, dar El pe carare

Cu crucea în spate ce este prea grea.

Urcă şi tace, înapoi nu priveşte

În sufletul Lui se dezlănţuie lupta

Ar vrea să azvîrle crucea în bezna

Şi n-ar mai avea de luptat cu ispita.

Dar n-are-ncotro, ce-a fost scris se-mplineşte

Şi glasul prorocului se-aude vădit

O lume întreagă te vrea, te doreşte

Pe crucea Golgotei să fii răstignit.

Te vrea nu din dragoste, nici din iubire.

Te vrea din plăcerea de-a fi răstignit

Şi nu e nimeni să-I aline durerea

Şi Tatăl din ceruri L-a părăsit.

Părăsit e de toţi, părăsit este Domnul

Dat la o parte de lumea de azi

Dar El, Dumnezeu, cu o dragoste enormă

Cînd vii la El nu te lasă să cazi.

18.08.2008, Tătăreşti

Recunoştinţă

Recunoştinţă

Nu am cuvinte … nu-mi ajung …

Şi am rămas aici prea multă vreme,

Am meditat, încerc să-alung

Gînduri şi nori plini cu probleme

Dar totuşi, pîn-la urmă o să-ţi spun

Ce-am vrut să-Ţi spun de la-nceput

Şi n-am să las, şi n-am să-ascult

Ce-mi spune lumea, ba mai mult

Eu am să cred în ce am spus

Ştiind că-s inspirat de Tine …

Eu Te iubesc prea mult Isus

Că sînt iubit aşa cum sunt de Tine

Nu am cuvinte … nu-mi ajung

Să-ţi spun Isus cît de mult Te iubesc

Dar pîn-la urmă cred că nu-i nevoie

Tu toate ştii Tată ceresc.

10.06.2009, 13:20

Eu mai am timp

Eu mai am timp

Eu mai am timp, aşa că daţi-mi pace

Nu mă grăbesc, lăsaţi-mă în voie

Atîta timp cît conştiinţa-mi tace

Nu văd în Domnul Isus nevoie.

Eu mai am timp, abia se-ncepe viaţa

Şi am în cap mulţimi de planuri bune

Atîta timp cît nu se rupe aţa

Vreau să trăiesc, să-mi fac aici un nume

Eu mai am timp, te rog vezi-ţi de treabă

Nu te băga în viaţa mea, n-am chef

Nu vreau să mă gîndesc că mor degrabă

Atîta timp cît bate inima în piept.

Eu mai am timp ca să mă-ntorc la Domnul

Vezi, sunt acum abia la început de drum

Îmi stă în faţă viaţa, şi eu sînt omul

Acel ce-o va trăi aici şi-acum.

Eu mai am timp … aşa se-nşeală unii

Şi-mi pare rău că totuşi sînt mai mulţi

Decît acei ce şi-au plecat genunchii

Şi Îl slujesc cu rîvnă pe Isus.

15.12.2009, 00:05

Monologul conştiinţei

Într-o dimineaţă eram la serviciu, numai primisem schimbul. Dumnezeu mi-a vorbit direct. Am luat stiloul şi foaia şi am scris gîndurile care mă năvăleau de sus ca o ploaie abundentă. Deşi mă vedeam pe mine în aceste rînduri, nu pute-am să fac nimic altceva decît să continui să primesc mustrarea divină. ... Noi, oamenii, de fiecare dată cînd facem cîte ceva care este contrar conştiinţei noastre, ea începe să ne mustre. Şi de multe ori, în loc să ne oprim, noi încercăm să o îmblînzim sau să ne îndreptăţim în faţa ei ...

Monologul conştiinţei

Nu îmi zîmbi în văzul tuturor,
Nu încerca să-arăţi că ţii la mine.
Şi nu o face doar de dragul lor.
Ce sa-ntîmplat cu viaţa ta creştine?

Nu mă-nvăţa ce singur nu aplici.
Nu-mi spune-n vorbe de a ta credinţă.
Eşti păcătos, o ştii şi tu, ce zici?
Mai bine vii la El cu pocăinţă?!

Nu îmi zîmbi ca omul cel făţarnic,
O ştii doar că o faci din interes.
Nu-mi arăta că eşti din fire darnic
Cînd ştii şi tu că nu tu ai ales.

Nu mă-nvăţa cum să-i iubesc pe oameni,
Pe cine să-l cuprind şi să-l sărut,
Cînd să mă rog sau cînd pot spune: “Doamne”,
În ritm vioi sau liniştit să-I cînt.

Nu mă impune sa merg după tine,
O ştii şi singur că nu am s-o fac.
Isus e călăuza mea creştine.
Cînd o să-mi spună El, eu am să tac.

Nu îmi zîmbi cum o fac fariseii
Dar să fiu sincer eşti unul model,
Poţi să te iei de mînă cu ateii
Şi să porneşti chiar de acum spre cer.

Nu mă privi parcă nu m-ai cunoaşte
Sau nu ai înţelege ce am scris.
Te vrea păcatul, dragă, şi te paşte.
Eu te ascult atent, mai ai ceva de zis?
16.05.2010, 7:20 Fidesco