Un lucru doar, un singur dor ...

Străpuns de gînd încep să plâng
Și înecat în sentimente
De lacrimile-mi proprii, drepte
Curgîndu-mi setea-astîmpărînd.

Cu buzele mișcînd haotic
Dar înțelepte-n gîndul meu
Mi-i ruga către Dumnezeu.
Cuvinte spuse-n miezul nopții.

Îl rog și ba chiar Îl implor
Stau înșirat pe fața-mi plînsă.
Scot din adînc cea mai aprinsă
Și poate unicul meu dor.

Așa m-aș ști o veșnicie,
Pe genunchi și implicat.
Să cer cu dorul, despicat,
Un lucru numai, nu o mie.

Să mă revărs în rugăminți
Și să cerșesc la Dumnezeu
O viață lungă, fără greu
Pentru ai mei iubiți părinți.
                  20.04.2016, 12:30

Nerușinare

Nu încerca să vii în Fața Lui cu pocăință,
Să plîngi, să strigi și-apoi să pleci iertat
Când gîndurile tale iau ființă
Și-apoi punînd accent pe neștiință
Să mergi să faci păcatul împăcat.

Nu încerca să vii în Fața Lui cu reverență,
Să pleci genunchii jos cu pietate
Când firea-ți stă-n picioare în esență
Să spui că-a fost doar o coincidență
Și-nvinuirea este nedreptate.

Nu încerca să vii în Fața Lui cu rugăminte,
Să faci abuz de bunătatea Lui.
Nu cred în cazul ăsta că ai minte
Și nu-nțeleg cum poți găsi atunci cuvinte
Când vii și bați în mâna Lui iar cui.
                   19.03.2016, 19:00