Am avut cândva o poezie
Şi se numea: "Balada prostiei"
Dar am pierdut-o, ştiţi din ce motiv
Că tot cu proştii m-am logit, definitiv.
Aş vrea să urlu sau să zbier, în fine
De-ar fi folos, nu cred că aş tăcea
Dar tac, şi tot ce fac, pun pe hârtie
Cuvintele ce nu te-ar frământa.
De ce sunt categoric zici?! Ascultă
Şi lămureşte-mi singur dacă poţi
Cum se primeşte că-ntr-o ţară mică
Din suta de procente, proşti îs toţi?
Şi nu te enerva ci dă-mi crezare
Că-n ceea ce-am vorbit mă ştiu şi eu
Un fel de om ce dă mereu eroare
În ţara care toţi sunt "dumnezeu"
De doi ani mă tot umileşte omul
Şi încă îmi mai dă bătăi de cap
Păi cum se face că la noi "Corona"
Conduce ţara şi-îşi face decap?
Covid la cap dar la plămâni puţin
Asta e lumea de la noi din ţară
De stai în casă eşti prea sănătos
Aşa că te invit să ieşi puţin afară.
Persoane intubate cu prostie
Şi mintea cea din urmă moldoveană
Şi dacă capătă puţină-autoritate
E cel mai mare şi mai prost din ţară.
Şi de-ar veni să fie prost doar unu
Dar n-avem şanse că-i molipsitor
N-au scaune la cap dar au ceaunul
Şi-i plin numai de doamne domnilor.
O fi ceva dacă-aş putea prezice
Un viitor mai bun aceste-i ţărişoare
Dar n-are şanse atâta timp cât fiice
Îi tună-n cap că el îi cel mai mare.
Am încercat s-o spun în poezie
Să fiu cumva un pic justificat
Şi realitatea a rămas să fie
În poezia "Domnul Deputat".
27.08.2021, 11:00
