Dacă …

Dacă …

Dacă nu m-ar fi salvat Hristos,

La ce folos mi-e viaţa pe pămînt?

Aş fi rămas acolo unde-am fost;

Un trup fără de viaţă în mormînt.

Dacă nu ar fi venit Isus

Şi nu ar fi murit în locul meu,

Nu mai speram să-ajung în ceruri sus

Să fiu un suflet viu în Dumnezeu.

Dacă nu ar fi venit pe lume

Isus Hristos ca Salvator,

Nu cred să mai fi fost alt Nume

Destoinic de a fi Mîntuitor.

Dacă nu ar fi creat pămîntul

Sunt sigur că nici eu nu mă năşteam

Şi nu mai trebuia ca sfînt Cuvîntul

Să moară-n locul meu de nu eram.

Dar dacă a creat totuşi pămîntul

Şi-n dragostea Lui mare m-a născut,

Eu cred că-ar trebui să-ascult Cuvîntul

Şi să-mplinesc ce-mi spune El, tăcut.

                       22.05.2010, 13:00

Eu cred în ceea ce crezi tu

Eu cred în ceea ce crezi tu

Dar înţeleg puţin mai altfel

Dac-am zis “nu”, atunci e nu

                        Nu altfel

Eu cred în ceea ce crezi tu

Dar vorba mea rămîne vorbă

Despre excepţii, compromis

                        Nu-i vorbă

Eu cred în ceea ce crezi tu

Fiind bazat prea bine

Pe Biblie. Dar tu pe ce

                        Creştine?

Eu cred în ceea ce crezi tu

Şi am trăit schimbarea

Dar din păcate tu rămîi numai cu

                        Plimbarea.

                        23.05.2010,12:30

Aştept şi eu ca toată lumea

Aştept şi eu ca toată lumea

Schimbări spre bine pe pămînt

Un trai decent că de-amu-i culmea

Şi înţelegeri din cuvînt.

Aştept şi eu ca tot creştinul

Să vină Domnul să ne ia

Dar pînă-atunci să-mi ia destinul

Să-l folosească-n slujba Sa.

Aştept şi eu ca toţi copiii

Din partea celor dragi iubire

Iubesc şi eu ca toţi copiii

Momentele de fericire.

Aştept şi eu ca nimeni altul

Să-mi fie dat ce este-al meu

Acolo sus în cer la Tatăl

La bunul nostru Dumnezeu.

                   17.09.2009, 10:00

Tu ai plecat

Această poezie am dedicat-o prietenului meu Marcel Pancenco care cu părere de rău nu mai este în viaţă, a plecat pe 22 august 2009.

Nu te-ai gîndit că azi n-ai să mai fii

Că vei pleca cînd ziua-abia începe

Şi nu vor mai fi plini de bucurii

Cei dragi care acasă-or să te-aştepte

Tu ai plecat cum pleacă soarele-n amurg

Prea repede, prea tînăr, prea devreme

Rîuri de lacrimi pe obraji ne curg

Căci ai fost printre noi puţină vreme

În amintire eşti cu zîmbetul pe faţă

Aşa în mintea noastră te-ai întipărit

Prea scurtă frate a fost a ta viaţă

Oare cu ce o Doamne a greşit?

Un accident fatal ţi-a fost sfîrşitul

Ce ai simţit atunci o ştie numai El

Moartea venise timp de o clipită

Ai reuşit să te împaci cu Dumnezeu?

Am fost aproape cînd era posibil

Cînd erai vesel dar şi cînd erai prea trist

Ţi-am spus mereu să te întorci la Domnul

Şi trag nădejde că te-ai pocăit

Plecarea ta din viaţa timpurie

Rămîne-adînc în inimile noastre

Sper să rămîie şi ca mărturie

Celorlalţi fraţi, surori ce sunt în viaţă.

                      08.09.2009, 15.09.2009

Orbul Bartimeu (Matei 10:47-52)

Orbul Bartimeu (Matei 10:47-52)

Mulţi şi ades îl certau ca să tacă

Dar el şi mai tare la Domnul striga

Fiul lui David ai milă de mine

Nu vreau mai mult, doar să-mi capăt vederea.

Isus s-a oprit, l-a privit şi i-a spus

Vino la Mine aici, îndrăzneşte,

Scoală-te, stai şi cuvîntul Mi-ascultă

Vreau să-ţi dau tot ce-ţi doreşti.

El şi-aruncă şi haina şi banii

A sărit în picioare, la Domnu-a venit

Isus i-a zis cu blîndeţe: “priveşte,

Credinţa ta fiule te-a mîntuit.”

                    03.07.2008, revizuita

Cît de mult tu ţii la mine

Această poezie o dedic mamei mele dragi … foarte mult a avut de suferit în urma mea … îmi pare foarte rău pentru trecutul meu, şi astăzi vin să-mi cer iertare … şi de la ea şi de la Dumnezeu.

Cît de mult tu ţii la mine

M-ai născut şi mai crescut

Ai dorit să fiu cuminte,

Ai dorit să te ascult.

Mi-ai arătat a ta iubire

Prea mult, oriunde şi oricînd

Ai vrut ca cînd voi creşte mare

Să te iubesc la fel de mult.

Zi şi noapte nu dormeai

Despre Isus mereu mi-ai spus

Mereu de grija îmi purtai

Dar … eu în lumea rea m-am dus.

N-am ascultat, şi-acum regret

Pentru toţi anii ce-au trecut

Pentru tot răul care eu

Ţie mămică ţi-am făcut.

Te rog îmi iartă tot trecutul

Murdar, şi neiubirea mea

Îmi iartă mamă şi păcatul

Te rog îmi iartă neascultarea.

De azi Isus m-a mîntuit

De astăzi sunt copilul Lui

De azi-nainte-am să-L ascult

Şi oricui eu am să spui.

La toată lumea din prejur

Că-mi pare rău şi vreau nespus

Să te iubesc la fel de mult

Aşa cum m-a iubit Isus.

Mămică scumpă astăzi vin

Iertare să îţi cer

Ca-atunci cînd va veni Isus

Să fiu cu tine-n cer.

                  14.10.2007, 23:00

Tată, mă-nchin în faţa ta

Această poezie am dedicat-o tatălui meu. Îi sunt foarte recunoscător pentru educaţia care mi-a dat-o şi pentru rugăciunile pe care le-a înălţat către Dumnezeu pentru salvarea mea.

Tată, mă-nchin în faţa ta

Respectul ţi-aparţine

Respect pentru tăria ta

Mă-nchin pentru iubire

Ai stat mereu în apărare

Cu toate că nu meritam

M-ai educat pîn-am stat mare

Să ştii cureaua n-o iubeam

Dar vin acum să-ţi mulţumesc

Să-ţi spun nu ma mai doare

Chiar mi-a prins bine, nu glumesc

Şi m-a făcut om mare

M-a pus pe calea dreaptă, da

Şi sunt creştin, în fine

Eu aş dori ca-n viaţa mea

Să fiu măcar ca tine.

                          14.10.2007

Cu Tine Doamne

Cu Tine Doamne

      Cînd zorii dimineţii se arată,

Seninătatea cerului sublim,

Mi-aplec genunchii sfinte Tată

Şi-n Faţa Ta mă-nchin.

Sînt copleşit, uimit, mă mir

De frumuseţea Ta măreaţă.

Se-ndreaptă gîndu-mi înspre cer

Şi inima mi-e ‘naripată.

Aş vrea să sorb această boare,

Să mă scufund în ea deplin

Şi dimineaţa pe răcoare

Cu Tine Doamne să mă plimb.

                     17.06.2008, 7:15, “El-Şadai” 

Eram la o tabără de vară. În fiecare dimineaţă mă sculam devreme ca să citesc din Cuvîntul Domnului şi mai practicam şi alergarea. Într-o dimineaţă pe cînd alergam şi tot odată meditam la cele citite am simţit o bucurie puternică în inima mea. Cînd m-am întors în tabără am fost inspirat să scriu această poezie.