Povestea dragostei
Am căutat iubirea printre oameni
Dar n-am găsit-o căci era plecată
Să fie vorba doar de-o deplasare
Sau de o viaţă bine încurcată?
Am întrebat de ea pe la vecini
La cei în vîrstă şi de seama mea
Am fost şi-am căutat-o la străini
Dar nici acolo dînsa nu era.
Dar într-o zi pe la apus de soare
Pe cînd eram în gînduri încurcat
Mi s-a părut c-o văd în depărtare
Dar din păcate crud m-am înşelat.
Trecut-au anii pe neprins de veste
Cu mii de seri la gura călimării
Din care curs-au rîuri de poveste
Despre-o iubire-n poarta aşteptării.
Cerneală am avut şi-mi mai ramîne
Să trag condeiul de coadă pe coală
De obosesc mai las puţin pe mîine
Ca să mă-ntorc la ea ca-n prima
seară.
Căci nu mai ştiu pînă la urmă cine
Mi-a strecurat fiinţa-i printre gînduri
Mai mult decît atît, o simt cînd
vine
Şi parc-o văd cum plimbă printre rînduri.
Calcă mărunt, dar ritmic şi-apăsat
Sau trece repede prin gînduri ca fantomă
De cîte ori s-o prind am încercat
De mîna-i firavă sau măcar de formă
De fiecare dată îmi scăpa iubirea
Dar eu cu lacrima în ochi tot o aştept
Continui să pun rînduri pe hîrtie
Şi pentru ea mai bate inima în
piept.
18.08.2010
