Istoria şi viaţa ei

Istoria şi viaţa ei

Tăcere … în jur nici o mişcare

Melancolia vremilor trecute

Se odihneşte timpul de strădanii

Isi trage sufletul din lupte.

Se-adăposteşte-n dosul unei pînze

Pe unde-ntreagă, pe-unde zdrenţuită,

Pe unde vine cu cîntări de laudă

Pe unde cu ruşine şi-amărîtă.

Cu părul alb dar plin de colb şi sînge

Cu haina zdrenţuită şi murdară

Coboară-n groapa cu sughiţ şi plînge

Cu trupul schilodit de fier şi pară

Se vaietă mereu şi se căieşte

Ar vrea să-ntoarcă vremea înapoi

Să-asculte conştiinţa ce-i vorbeşte

Pentru-ai putea răspunde înapoi

Dar prea tîrziu, ce-ai scris nu poţi să ştergi

Chiar de s-a’ntoarce vremea înapoi

Chiar de-ai trăi din nou acele vremuri

Dar au trecut … să spui apoi

Că veacul ce-a trecut e în zadar

Dar nu-i aşa, mai este o sperantă

Isus Hristos mai dă şi azi în dar

Iertare şi o viaţă-n siguranţă.

                      2007

O Doamne cît e de frumos …

O Doamne cît e de frumos …

E noapte, cerul e senin şi-i plin cu stele

Ca un ocean fără sfîrşit ce pare foarte liniştit

Mărgăritare ce lucesc, frumoase-s ele

                                       Sînt uimit

Mă-ncearcă valuri de fiori prea dulci se pare

Prea ireală-i liniştea din jur, mă tem să spun

Vreau să zîmbesc privind la ele, care

                                       Simt ce spun

În adîncimea fără capăt mă-oglindesc acum,

Privesc, dar toată nu o pot cuprinde, vreau

Să mă arunc în infinit, să sorb astă plăcere, cum

                                       Acum să stau?

Uimit, fără de grai privesc la cerul ‘nalt

Care îmi pare prea departe, prea curat, nu ştiu …

De cîte ori am încercat să trec de timpu-aglomerat

                                       Dar … e tîrziu

Mă prinde somnul, gîndul mi se pierde-ncet

Puţin şi somnu-mi ia vederea, visul meu

Începe iar de la-nceput dar parcă merge de demult

                                       … dorm şi eu

O Doamne cît e de frumos creată lumea Ta

E o minune prea măreaţă pentru-un om

Isus, Îţi multumesc, acum Te rog mă iartă

                                       Vreau să dorm.

Text: Nimeni nu poate spune ...

Nimeni nu poate spune şi afirma ceea ce nu a auzit, văzut sau ştie. Nimeni nu poate susţine o teorie oarecare fără ca pentru început să facă cunoştinţă cu conţinutul ei, fără ca în primul rînd să se convingă însuşi în verdicitatea datelor, faptelor sau conţinutului. Fără aceasta nu poţi susţine că o teorie este falsă sau conţine adevăr. Deci ar fi nedrept şi ne-am amăgi noi înşine dacă vom susţine o oarecare concepţie neavînd greutate.

Nimeni nu şi-ar da viaţa pentru ceea ce nu există sau pentru ceva de ce nu ar putea avea folos în viitor, adică ar fi nenormal să mori pur şi simplu de dragul morţii sau de dragul de a muri, şi dacă cineva şi moare, în sens că îşi dă viaţa în dar, tot pentru ceva moare; altfel nu ar muri şi nici nu şi-ar dori aşa plăcere niciodată. Nu vorbesc de moartea de care au parte toţi muritorii.

Orice faptă este provocată de o dorinţă oarecare care şi ea la baza ei are o teorie sau ceva care a provocat-o. De aici reiese că orice se întîmplă nu este o simplă întîmplare. Chiar şi simpla întîmplare este şi ea ceva şi reiese din ceva.