Născut ca să trăieşti veşnic
(partea 1)
Ardeai de nerăbdare să te naşti
Să vii în lumea mare şi dorită
Măcar că nu ştiai ce ai să faci
Cu viaţa care-ţi este dăruită.
După atîtea luni de neştiinţă
Dar după-a tale de maturitate
Ţi sa-mplinit rîvnita ta dorinţă
Să ai parte şi tu de libertate.
În lumea ta erai de unul singur
Şi nu ştiai că mai există mulţi
La fel care au fost cîndva ca tine
Mici, şi la viaţă clar, nepricepuţi.
Simţe-ai cumva că totuşi are grijă
Că tot acest timp te-a purtat cu
drag
Ai fost hrănit, păzit de o fiinţă
Carei ai fost şi-i eşti mereu pe
plac.
Cînd ai văzut cu ochii tăi lumina
Priveai în jur la toate curios
Oare cu ce te va-ntîlni destinul?
Şi-ai înţeles că nu eşti de prisos.
În jurul tău au fost atunci prea
mulţi
Care-ncercau să-ţi ofere iubire
Şi tu fiind un decurînd născut
Te bucurai de blînda îngrijire.
Ba chiar credeai că ei sunt obligaţi
Să aibă grijă de unul ca tine
Şi nu te sinchiseai că-s prea
măşcaţi
Ţipai la ei dorind să-ţi facă bine.
La-acel moment nu-nţelegeai prea
multe
Dar tot în jurul tău era deschis
Şi adunai din tot bucăţi mărunte
Ca să creezi din ele-un Paradis.
Să-ţi faci aici în lumea asta mare
Un colţişor al tău în care să
trăieşti
Şi ţi-a părut descoperire mare
Cînd început-ai neînţeles să gîngureşti.
Şi pentru ceilalţi a fost bucurie
Cînd pentru-ntîia oară-ai spus
primul cuvînt
Rostindu-l clar, cu multă măiestrie
Declarînd că eşti un om pe-acest
pămînt.
Simţe-ai în tine că este putere
Şi încercai să te ridici neîncrezut
Dar început-ai să ai şi tu părere
Cînd cu succes întîiul pas tu l-ai
făcut.
Apoi au început să treacă anii
Şi-ntr-un Septembrie ai mers în
clasa-ntîi
O noua cotitură-n viaţă ai
Dar mergi-nainte pe loc nu rămîi.
Înveţi cu drag să scrii, Abecedarul
E-un început de noi descoperiri
Şi trece timpul, trece calendarul
Zboară, te duce înspre veşnicii.
Şi a trecut frumos copilăria
Fără de griji, cu multe bucurii
La fel au fost şi micile necazuri
Pe care numai tu singur le ştii.
Şi toate-acestea nici nu se compară
Cu viaţa ta pe care ai avut-o
E diferită de cea pînă la născare
Puţin mai altfel, nu aşa ai
petrecut-o.
Acolo nu ştiai ce e durere
Ce e minciuna, şi-n sfîrşit păcat
Trăiai doar cu singura mîngîiere
Că eşti un suflet viu şi
adorat.
22.07.2010,
02:17:42
(partea 2)
După un timp ajuns al majorat
Cu diplome şi act de graduare
Să-ţi faci aici un nume-ai încercat
Dar nu ieşea nimic fără sudoare.
Atunci ai început să te întrebi
Oare de ce pe lume te-ai născut?
De ce mai rău e astăzi decît ieri?
Şi înspre care mergi necunoscut?
Dar n-ai găsit răspuns la toate
astea
Şi zi de zi toate mergeau mai rău
Cînd te credeai stăpîn pe viaţa ta
Ai înţeles că nu eşti Dumnezeu.
Dar nu ştiai care era motivul
Problemelor care te măcinau
Şi nopţi la rînd nu-ţi dădeau pace
gînduri
Problemele ca viermii te rodeau.
Atunci ai început să cauţi pacea
Pe la biserici şi la mănăstiri
Odihnă-n suflet nu aveai încoace
De vre-o treizeci de ani, de cînd
te ştii.
De mic copil ţi-au spus de Dumnezeu
Dar tu ai hotărît că te descurci
Şi nu ai cînd să te ocupi de El
Şi că la El nici n-ai de gînd să-ajungi.
Acum ai înţeles că totuşi eşti
Hrănit la vreme şi păzit de El
Şi mulţumită Lui tu mai trăieşti
Şi toate-s nu cum vrei, ci cum vrea
El.
Adu-ţi aminte cînd erai copil
Şi cînd în viaţă-aveai ceva neclar
Cum alergai la tatăl tău umil
Şi îi spuneai în grabă-al tău amar.
Iar el cu drag, ca un bun părinte
Te lua în braţe, pe genunchi
Te alinta voios, şi-apoi cuminte
Plecaţi genunchii voştri-n rugăciuni.
Şi vă rugaţi la bunul Dumnezeu
Să lumineze mintea voastră
Să treceţi mai uşor de greu
Să-aveţi o viaţă mai frumoasă.
La fel şi-acum poţi să te rogi
Să vii la El cu-al tău necaz
El te aşteaptă să Îi spui
Ce ai pe suflet, ai curaj.
Dar vremea trece, nu sta-n loc
La tîmple părul ţi-a albit
Ograda-i plină de nepoţi
Şi simţi cum ai îmbătrînit.
Îţi vine ceasul morţii, ştii
Că vei pleca din astă lume
Vei merge înspre veşnicii
Murdar sau plin de fapte bune.
Căci cea care te va urma
Şi va fi mereu lîngă tine
Va fi doar conştiinţa ta
De care te-ai dezis creştine.
Şi cum am spus de la-nceput
Că viaţa ta abia începe
Dar cel mai tare te-a durut
Că n-ai ţinut căile drepte.
Vei merge-n iadul cel temut
Ori înspre rai, cine mai ştie?
Căci pe pămînt ai fost născut
Ca să trăieşti o veşnicie!
28.07.2010, 03:12
