O fi ceva dacă mi-aş împărţi viaţa între dragoste şi credinţă, dar eu aş spune că cel mai bine ele se văd împreună. Nu poţi spune că ai credinţă dacă nu ai dragoste şi invers, fără dragoste nu există credinţă. O lume întreagă încearcă să le împartă, dar … ceea ce numesc ei dragoste este doar o iluzie şi nu mai mult, tot aşa şi cei care spun că au “credinţă”, fenomenul dragostei îi dă de gol.
Pînă la urmă credinţa şi dragostea au acelaşi început, aceeasi sursă de pornire. Dumnezeu este iniţiatorul dragostei adevarate şi tot El ne dă şi credinţă ca să credem într-o dargoste adevărată, perfectă. Dumnezeu prin dragostea Lui cea mare a trimis la moarte pe Fiul Său preaiubit, adică însăşi Iubirea Sa a jertfit-o pentru ca noi să o putem cunoaşte pe deplin, şi doar prin credinţa în ceea că Dumnezeu a dat-o oricui care este în stare şi are dorinţa să o accepte.
Adică crezînd în Iubirea jertfită o poţi obţine şi tu, adevărata dragoste, adevărata iubire. Deci numai atunci cînd aceste două lucruri se împletesc frumos cu viaţa ta, devii cu adevărat o fiinţă care ştie să iubească cu adevărat şi care înţelege ce e aia dragoste adevărată.
Mulţi vorbesc despre dragoste şi credinţă, de fapt poţi vorbi doar atunci despre aceste lucruri cînd ele fac parte din viaţa ta ...
ОтветитьУдалить