Ca un ocean fără sfîrşit ce pare
foarte liniştit
Mărgăritare ce lucesc, frumoase-s
ele
Sînt uimit
Mă-ncearcă valuri de fiori prea
dulci se pare
Prea ireală-i liniştea din jur, mă
tem să spun
Vreau să zîmbesc privind la ele,
care
Simt ce
spun
În adîncimea fără capăt mă-oglindesc
acum,
Privesc, dar toată nu o pot
cuprinde, vreau
Să mă arunc în infinit, să sorb
astă plăcere, cum
Acum să stau?
Uimit, fără de grai privesc la
cerul ‘nalt
Care îmi pare prea departe, prea
curat, nu ştiu …
De cîte ori am încercat să trec de
timpu-aglomerat
Dar … e tîrziu
Mă prinde somnul, gîndul mi se
pierde-ncet
Puţin şi somnu-mi ia vederea, visul
meu
Începe iar de la-nceput dar parcă
merge de demult
… dorm şi eu
O Doamne cît e de frumos creată
lumea Ta
E o minune prea măreaţă pentru-un
om
Isus, Îţi multumesc, acum Te rog mă
iartă
Vreau să dorm.
Комментариев нет:
Отправить комментарий