Străinul din mine

"Cum o mai duci şi spune-mi cum te simţi?"
Chiar vrea să ştie, sau aşa întreabă
Răspund şi eu la fel, aşa în grabă
"O duc şi eu ca toţi.", şi printre dinţi
"Vezi-ţi de drum şi caută-ţi de treabă."

"Ca toţi?! dar în detalii ... vreau mai multe."
O Doamne ce s-a prins de capul meu
Că n-o să-i spun chiar lui cît mi-e de greu
Şi-n gîndul meu îi zic: Hai, du-te!
N-am timp, nici chef şi să vorbesc mi-e greu.

El stă şi-aşteaptă şi parcă-mi citeşte
Tot gîndişorul ce se-nvîrte-n cap.
Of ce să-i spun şi eu, să scap.
Păcatul meu că văd cum iar chiteşte
Să-mi dea încă-o-înterbare drept de cap.

Bun, am să-i zic şi-atuncia lasă
Îl văd eu cum se-ntoarce-ncetişor
Şi tot făcîndu-şi cruci, dă-i la picior
Aşa cum au făcut-o mulţi, la fel mă lasă
Să-l blastăm şi să-i mulţumesc de ajutor.

Încep să-i plîng pe piept şi-l ud cu lacrimi
El stă, ascultă, tace, mă priveşte
Suspină iar şi mă compătimeşte
Şi parcă timpul, locul ar fi sacre
Şi-n faţa lui un om se spovedeşte.

A-mbătrînit sărmanul de cînd mă ascultă
Şi limba a-nghiţit-o de cînd tace
Doar singur şi-a ales, eu n-am ce-i face
De cînd e lumea asta-i vorbă multă
Ascultă dacă vrei sau nu îţi place.

Nu-mi amintesc cît timp se scurse, poate
Un an, vreo zece sau mai mult
Dar eu tot cu străinul cela mut
Cînd plîng, cînd rîd, cînd trec prin toate,
Vorbesc din nou şi singur mă ascult.
                            15.10.2012