Cu crucea pe umăr, cu capul plecat,
Cu faţa murdară de sînge şi colb,
Cu hainele zdrenţe şi trupul brăzdat
Trece prin piaţa cetăţii un om.
Şi cu disperare priveşte în jur
Se-agaţă de viaţă şi ultima clipă
Bătătorind pietrele de pe drum.
Mulţimea ce moartea Stapînului vrea
Ce rîde şi strigă, dar El pe carare
Cu crucea în spate ce este prea
grea.
În sufletul Lui se dezlănţuie lupta
Ar vrea să azvîrle crucea în bezna
Şi n-ar mai avea de luptat cu
ispita.
Şi glasul prorocului se-aude vădit
O lume întreagă te vrea, te doreşte
Pe crucea Golgotei să fii răstignit.
Te vrea nu din dragoste, nici din
iubire.
Te vrea din plăcerea de-a fi răstignit
Şi nu e nimeni să-I aline durerea
Şi Tatăl din ceruri L-a părăsit.
Dat la o parte de lumea de azi
Dar El, Dumnezeu, cu o dragoste
enormă
Cînd vii la El nu te lasă să cazi.
18.08.2008, Tătăreşti
Комментариев нет:
Отправить комментарий