Această poezie am dedicat-o
prietenului meu Marcel Pancenco care cu părere de rău nu mai este în viaţă, a
plecat pe 22 august 2009.
Şi nu vor mai fi plini de bucurii
Cei dragi care acasă-or să te-aştepte
Prea repede, prea tînăr, prea
devreme
Rîuri de lacrimi pe obraji ne curg
Căci ai fost printre noi puţină
vreme
Aşa în mintea noastră te-ai întipărit
Prea scurtă frate a fost a ta viaţă
Oare cu ce o Doamne a greşit?
Ce ai simţit atunci o ştie numai El
Moartea venise timp de o clipită
Ai reuşit să te împaci cu Dumnezeu?
Cînd erai vesel dar şi cînd erai
prea trist
Ţi-am spus mereu să te întorci la Domnul
Şi trag nădejde că te-ai pocăit
Rămîne-adînc în inimile noastre
Sper să rămîie şi ca mărturie
Celorlalţi fraţi, surori ce sunt în
viaţă.
08.09.2009, 15.09.2009
Комментариев нет:
Отправить комментарий