Cînd zorii dimineţii se arată,
Seninătatea cerului sublim,
Mi-aplec genunchii sfinte Tată
Şi-n Faţa Ta mă-nchin.
Sînt copleşit, uimit, mă mir
De frumuseţea Ta măreaţă.
Se-ndreaptă gîndu-mi înspre cer
Şi inima mi-e ‘naripată.
Aş vrea să sorb această boare,
Să mă scufund în ea deplin
Şi dimineaţa pe răcoare
Cu Tine Doamne să mă plimb.
17.06.2008, 7:15, “El-Şadai”
Eram
la o tabără de vară. În fiecare dimineaţă mă sculam devreme ca să citesc din
Cuvîntul Domnului şi mai practicam şi alergarea. Într-o dimineaţă pe cînd
alergam şi tot odată meditam la cele citite am simţit o bucurie puternică în
inima mea. Cînd m-am întors în tabără am fost inspirat să scriu această poezie.
Комментариев нет:
Отправить комментарий