Cîntăreţul
Un prinţ vioi, cu moţ în frunte
Celebru în a sa menire
Stă să descînte-un braţ de munte
Cu tot cu-ntreaga lui oştire.
Sa apucat din zori să-azvîrle
Pe portativul cerului
Teancuri întregi de note pline
Şi-un braţ de nişte scurtături.
Spune că e maestru-n arte
Şi cu glasul lui strident
Un cuvînt citea din carte
După orice fragment.
Apoi de pe un crac pe altul
Tot sări pînă pe-un pod
Şi nu că nu-l aude satul
Dar: ”Vreau să fiu lîngă norod!”
Aşa se-ntîmplă des în viaţă
Cînd vrei să fii un om vestit
Ori spui totul ce ai pe faţă
Ori trăieşti simplu pe pămînt.
19.08.2010, 14:00
Комментариев нет:
Отправить комментарий