Ai fost cu noi atîţia ani mămucă

Această poezie am dedicat-o bunicii mele, a fost unica bunică din viaţa mea şi astăzi nu mai este, a plecat …

Ai fost cu noi atîţia ani mămucă

Şi ne-ai iubit precum şi Dumnezeu

Năzbîtioşi eram dar tu pe lîngă

Ne ocărai cu drag, în felul tău

Dar prea devreme-ţi înalbise părul

Şi mersul ţi sa-ngreuiat

N-am observat cum ruginise fierul

Şi boala prea devreme te-a culcat în pat

Mi-aduc aminte cum mă cuprinde-ai

Şi ochii-ţi străluceau de fericire

Şi mă rugai mereu să trec mai des

Ca să mă vezi … ştii mi-e ruşine.

Eu ştiu că te-ai rugat mereu

Pentru nepoţii şi copiii tăi

Ai vrut să-auzi că l-am primit pe Dumnezeu

Că m-am lăsat de lume şi de rai.

Săream în sus mereu de bucurie

Cînd auzeam că mergem la mămuca

Şi îmi doream aşa mereu să fie

Dar am crescut şi m-am luat cu munca.

Acuma nu mai eşti în viaţă dragă

Şi-mi pare rău că nu am reuşit

Să fiu alături lîngă tine-atunci

Cînd ai trecut din viaţă, ai murit.

               07.07.2010, 23:30