Născut ca să trăieşti veşnic

Născut ca să trăieşti veşnic

            (partea 1)

Ardeai de nerăbdare să te naşti

Să vii în lumea mare şi dorită

Măcar că nu ştiai ce ai să faci

Cu viaţa care-ţi este dăruită.

După atîtea luni de neştiinţă

Dar după-a tale de maturitate

Ţi sa-mplinit rîvnita ta dorinţă

Să ai parte şi tu de libertate.

În lumea ta erai de unul singur

Şi nu ştiai că mai există mulţi

La fel care au fost cîndva ca tine

Mici, şi la viaţă clar, nepricepuţi.

Simţe-ai cumva că totuşi are grijă

Că tot acest timp te-a purtat cu drag

Ai fost hrănit, păzit de o fiinţă

Carei ai fost şi-i eşti mereu pe plac.

Cînd ai văzut cu ochii tăi lumina

Priveai în jur la toate curios

Oare cu ce te va-ntîlni destinul?

Şi-ai înţeles că nu eşti de prisos.

În jurul tău au fost atunci prea mulţi

Care-ncercau să-ţi ofere iubire

Şi tu fiind un decurînd născut

Te bucurai de blînda îngrijire.

Ba chiar credeai că ei sunt obligaţi

Să aibă grijă de unul ca tine

Şi nu te sinchiseai că-s prea măşcaţi

Ţipai la ei dorind să-ţi facă bine.

La-acel moment nu-nţelegeai prea multe

Dar tot în jurul tău era deschis

Şi adunai din tot bucăţi mărunte

Ca să creezi din ele-un Paradis.

Să-ţi faci aici în lumea asta mare

Un colţişor al tău în care să trăieşti

Şi ţi-a părut descoperire mare

Cînd început-ai neînţeles să gîngureşti.

Şi pentru ceilalţi a fost bucurie

Cînd pentru-ntîia oară-ai spus primul cuvînt

Rostindu-l clar, cu multă măiestrie

Declarînd că eşti un om pe-acest pămînt.

Simţe-ai în tine că este putere

Şi încercai să te ridici neîncrezut

Dar început-ai să ai şi tu părere

Cînd cu succes întîiul pas tu l-ai făcut.

Apoi au început să treacă anii

Şi-ntr-un Septembrie ai mers în clasa-ntîi

O noua cotitură-n viaţă ai

Dar mergi-nainte pe loc nu rămîi.

Înveţi cu drag să scrii, Abecedarul

E-un început de noi descoperiri

Şi trece timpul, trece calendarul

Zboară, te duce înspre veşnicii.

Şi a trecut frumos copilăria

Fără de griji, cu multe bucurii

La fel au fost şi micile necazuri

Pe care numai tu singur le ştii.

Şi toate-acestea nici nu se compară

Cu viaţa ta pe care ai avut-o

E diferită de cea pînă la născare

Puţin mai altfel, nu aşa ai petrecut-o.

Acolo nu ştiai ce e durere

Ce e minciuna, şi-n sfîrşit păcat

Trăiai doar cu singura mîngîiere

Că eşti un suflet viu şi adorat.     

              22.07.2010, 02:17:42

           (partea 2)

După un timp ajuns al majorat

Cu diplome şi act de graduare

Să-ţi faci aici un nume-ai încercat

Dar nu ieşea nimic fără sudoare.

Atunci ai început să te întrebi

Oare de ce pe lume te-ai născut?

De ce mai rău e astăzi decît ieri?

Şi înspre care mergi necunoscut?

Dar n-ai găsit răspuns la toate astea

Şi zi de zi toate mergeau mai rău

Cînd te credeai stăpîn pe viaţa ta

Ai înţeles că nu eşti Dumnezeu.

Dar nu ştiai care era motivul

Problemelor care te măcinau

Şi nopţi la rînd nu-ţi dădeau pace gînduri

Problemele ca viermii te rodeau.

Atunci ai început să cauţi pacea

Pe la biserici şi la mănăstiri

Odihnă-n suflet nu aveai încoace

De vre-o treizeci de ani, de cînd te ştii.

De mic copil ţi-au spus de Dumnezeu

Dar tu ai hotărît că te descurci

Şi nu ai cînd să te ocupi de El

Şi că la El nici n-ai de gînd să-ajungi.

Acum ai înţeles că totuşi eşti

Hrănit la vreme şi păzit de El

Şi mulţumită Lui tu mai trăieşti

Şi toate-s nu cum vrei, ci cum vrea El.

Adu-ţi aminte cînd erai copil

Şi cînd în viaţă-aveai ceva neclar

Cum alergai la tatăl tău umil

Şi îi spuneai în grabă-al tău amar.

Iar el cu drag, ca un bun părinte

Te lua în braţe, pe genunchi

Te alinta voios, şi-apoi cuminte

Plecaţi genunchii voştri-n rugăciuni.

Şi vă rugaţi la bunul Dumnezeu

Să lumineze mintea voastră

Să treceţi mai uşor de greu

Să-aveţi o viaţă mai frumoasă.

La fel şi-acum poţi să te rogi

Să vii la El cu-al tău necaz

El te aşteaptă să Îi spui

Ce ai pe suflet, ai curaj.

Dar vremea trece, nu sta-n loc

La tîmple părul ţi-a albit

Ograda-i plină de nepoţi

Şi simţi cum ai îmbătrînit.

Îţi vine ceasul morţii, ştii

Că vei pleca din astă lume

Vei merge înspre veşnicii

Murdar sau plin de fapte bune.

Căci cea care te va urma

Şi va fi mereu lîngă tine

Va fi doar conştiinţa ta

De care te-ai dezis creştine.

Şi cum am spus de la-nceput

Că viaţa ta abia începe

Dar cel mai tare te-a durut

Că n-ai ţinut căile drepte.

Vei merge-n iadul cel temut

Ori înspre rai, cine mai ştie?

Căci pe pămînt ai fost născut

Ca să trăieşti o veşnicie!

               28.07.2010, 03:12